N-am mai scris demult.Voiam sa renunt la blogu asta si sa fac unul mai nou,mai boem si pe care sa nu il citeasca prietenii mei.Sau sa il citeasca,sa vorbeasca despre el si sa creada ca e al unui baiat simpatic si apoi eu sa pun o poza cu mine si sa devin faimoasa,sa ajung la hollywood,sa stau intr-o vila cu piscina etc.Evident nu am scris nimic in el,doar l-am facut si am uitat de el.Am uitat si de blogul asta,noroc cu o colega de camin,care mi-a aratat blogul ei si mi-am adus aminte ca am scris si eu odata ceva.Nu ceva grozav,dar e ceva care sa ramana pentru posteritate.
Imi amintesc cum de-abia asteptam sa plec la Bucuresti cand m-am apucat sa scriu blogul.Era inainte de bac,inainte de admitere,exista riscul sa raman in Craiova mega-city,tristul oras in care m-am nascut(sau cel putin asa credeam pe atunci).Acum sunt in Bucuresti.Sigur a existat acel entuziasm,descopeream noul,vedeam cat de diferiti sunt oamenii aici.Si imi placea.Era un vis implinit.Si totusi,acum dupa 2 luni jumate aproape nu il mai suport.Aproape.Stiu ca ati mai auzit asta,dar Bucurestiul chiar parea promitator.Deabia asteptam sa plec.Pana cand m-am indragostit din nou…De data asta a.fost un tip mult mai calumea decat restul,iar am “cazut in dragoste”,iar mi-am luat papucii(daca imi deschideam papucarie ma umpleam de bani,dupa cum spunea un prieten),iar am fost trista,iar..aceasi poveste ca deobicei.Doar ca de data asta nu voiam sa imi mai placa vreun baiat vreodata.Asa ca am tinut-o in petreceri,am uitat de facultate si de colegul dragut care imi zambea la cursuri,i-am uitat pe toti.Pana cand mergeam intamplator pe strada,si BUM..some guy kissed me.i swear to god i had nothing to do with it.:))…iar acum o iau de la capat.
Un an intreg am asteptat sa plec la Bucuresti,o groaza de bani de buzunar,o groaza de baruri,o groaza de baieti,o groaza de magazine,metrou..ce ti-ai fi putut dori mai mult?.Si cand a trebuit sa plec,nu am putut sa las in urma tot.Ma intorceam in fiecare weekend acasa.Si in fiecare weekend imi doream sa fiu in Bucuresti cu prietenii din Craiova.Nu puteam profita de “atractiile” capitalei la maxim.Si cand in sfarsit mi-am luat adio de la “satul cu praz”,nu am mai vrut sa profit de Bucuresti.Acum nu stiu unde e acasa.In Bucuresti nu ma simt ca acasa.Stiu ca nu e acasa.Iar in Craiova,stiu ca locul meu nu mai e acolo.</p>
Suna telefonul.Apare un numar.Niciodata nu imi apare numele.Totusi am o idee cine ar putea fi.Incep sa imi tremure mainile.Raspund.E el.Plec de langa prietenii mei sa il aud mai bine.Vocea incepe sa mi se subtieze.Deja tremura.Cu greu imi gasesc cuvintele si e mult mai greu sa le articulez corect.Nu stiu cum reusesc sa par calma si rationala.Totul e ca un vis.Inima imi bate cu putere.Sunt prea concentrata sa par calma.Nu trece suficient timp cat sa realizez ca vorbesc cu el la telefon.Sfarsitul conversatiei.Inchid telefonul.Inima inca imi bate cu putere.Mainile tremura in continuare.
19 aug 2010
Draga toti,
Inca nu m-am hotarat daca sa imi mut blogu pe wordpress,doar ca vreo 5 -6 preteni sa poata sa comenteze la aberatiile pe care le postez eu.Dar pentru ca am fost “aspru criticata” ca dau nume pe blog,de acum inainte o sa imi numesc toate pretenele cu care ies in oras BERZE.Si asta pentru ca fiecare dintre ele are ceva ce aduce a barza:unele au picioare lungi,unele au nasu mare,unora le place sa stea in cuibu lor,iar unora le place sa isi ia zboru spre tari straine.Baietii care incearca sa ma agate,desi stiu ca n`au nicio sansa vor fiiiii denumiti “TZANTZARI”,ci nu pentru ca sug,ci doar pentru ca te sacaie cand iti e lumea mai draga.Celor cu care ies din pura plictiseala le voi atribui supranumele “BA”,iar baietii cu care ma inteleg bine,dar vom ramane mereu prieteni o sa ii numesc “GAY”.
